GARETH PUGH Fall - Winter 2009

Tânărul designer londonez a ales în această toamnă o manieră inedită de prezentare a noii sale colecţii pentru sezonul toamnă/iarnă 2009, şi anume un videoclip de aproape 8 minute în care ni se înfățișează nu doar o colecție de creații vestimentare, ci un adevărat spectacol audio-vizual, o poveste în alb-negru ce duce hainelor un plus de expresivitate, confundându-se cu arta performing-ului artistic. Spectacolul debutează cu o siluetă întunecată ce se mişcă lin lăsând impresia unei păsări uriaşe cu largi bătăi de aripi, imaginea păsării reprezentând un laitmotiv al colecţiei, regăsindu-se în cea mai mare parte a costumelor monocrome. Vălurilor fluide, dinamice şi penelor li se vor alătura pe parcursul prezentării şi linii dure, geometrice, pălării pătrate şi siluete filiforme. Hainele devin sculpturi cinetice învăluite într-un fum negru ce contrastează puternic cu fundalul imaculat, ajungându-se în punctul culminant al unei renaşteri simbolice, în care pelerina supradimensionată, specifică deja creatorului, ajutată de curenţii de aer ce o ridică, va juca rolul unui ou din care silueta feminină va renaşte, cu trupul aproape gol într-un costum din dantelă neagră. Se revine însă şi la rochii ce urmează atent liniile corpului, cu alură citadină, cu umerii puternic marcaţi, urmând curentul general al acestui sezon. O singură coafură însoţeşte creaţiile vestimentare pe tot parcursul spectacolului: părul strâns într-o coadă de cal neobişnuit de lungă, ce se subtiaza catre evanescenta, parand astfel să alungeasca şi mai mult silueta. Pe fundalul ce se schimbă pentru câteva momente, devenind întunecat şi apoi oscilând între lumină şi întuneric, apar rochii cu texturi diferite de cele fluide apărute anterior, ţepii de pe umeri şi cizmele maxi sugerând puternic o agresivitate latentă, misterioasă, abia întrezărită în clarobscurul fluctuant. Însă acestea dispar cu repeziciune şi manechinul se roteşte făcând ca pelerina sa foarte evazată la bază se creeze un cerc perfect în jurul corpului ei. Această imagine se corelează perfect cu ultimul moment al spectacolului, punând accentul pe ideea de ciclicitate: din fum se întrupează rochia extrem amplă la bază, neagră, ce se desface din nou asemenea unor aripi uriaşe. Ridicată maiestuos în lateral până la 180 de grade, se formează astfel un semicerc ce se încheie parcă din punctul în care a început totul: femeia-pasăre îşi desface aripile pentru a-şi relua zborul, perfectă şi distantă. Spectacolul se desfăşoară pe acorduri dark ambiental, mergând chiar către industrial, un cadru acustic ce se potriveşte ca o mănuşă colecţiilor lui Gareth Pugh, marcate adesea de liniile dure, non-culori, volume extreme, materiale ce creează senzaţia de rece-dur-metalic, precum şi subtila agresivitate aferentă, mai evidentă însă în colecţiile sale dedicate modei masculine.