Draga Gentuta Plic,
In sfarsit mi-am luat inima in dinti si m-am decis sa iti marturisesc in mod public sentimentele pe care le port fata de tine. Nestiind cum sa incep, cred ca cea mai buna modalitate este vorbesc despre momentul in care te-am zarit prima oara...
Cred ca pe la varsta de opt sau noua ani, te-am observat intaia data, la inceput cu indiferenta, recunosc, dar apoi imaginea ta mi s-a intiparit in memorie, din motive inca nebanuite pe atunci. Te-am vazut sub chipul unei gentute negre, nu a mamei, asa cum s-ar putea crede, ci a unei...matusi. In copilarie, cand mergeam in vizita la matusa R., ea, la sfarsitul fiecarei vizite, scotea din dulap o gentuta neagra, plic, si imi oferea binevoitoare, o suma de bani "ca sa-mi iau eu ce-mi place". Cred ca tii minte. Parintii ma puneau sa refuz, eu nu doream s-o supar, nu stiam ce sa fac, dar in final acceptam si totul se termina cu "hai, du-te si pup-o pe matusa". ( A nu se intelege ca n-o iubeam si pe matusa, dar in cu totul alt fel, desigur.) Imaginea ta de atunci, draga Gentuta Plic, o am atat de clar in minte incat as putea sa o desenez si acum. Un model clasic, simplu, pe fata aveai doua dungi usor in relief ce se intalneau, se roteau una in jurul celeilalte si apoi se desparteau, continuandu-si drumul. Un model des intalnit, probabil, la inceputul anilor '90, dar erai tu, Gentuta Plic.
Mai tarziu, in adolescenta, nu te-am mai intalnit. Alte genti si gentute erau in voga atunci, modele care mai de care mai felurite, dar nici una nu era ca tine.
Trebuie sa recunosc, desi mi-este cam rusine sa o fac, dar ...te-am tradat. M-am lasat dusa de val, convinsa de ceea ce vedeam la tot pasul in jurul meu. Am pretuit alte modele si le-am acordat simpatia mea nelimitata ! Am facut tot posibilul sa le am langa mine, chiar am suferit daca aceasta nu a fost mereu posibil, dar abia acum imi dau seama ca... it's always been you .
Din noianul de accesorii ce poarta aceasta denumire, toate ipostazele in care te-ai materializat tu, Gentuta Plic, sunt cele mai frumoase, mai elegante si mai ... emotionante pentru mine. Esti modelul cel mai simplu, si totusi ai o putere de atractie atat de mare... Oare ce ma fascineaza atat de mult la tine ? Numele tau din limba engleza, "clutch bag", cred ca detine o parte din raspunsul la aceasta intrebare: "to clutch" are, dupa cum bine stii, doua semnificatii - la propriu, cea de a prinde, a inhata, a tine strans in maini, iar la figurat - a vraji, a subjuga. Iata, mare parte din farmecul tau consta in faptul ca intre noi nu sunt intermediari, nu ai manere, nu ai bretele, suntem doar tu si eu, nimic altceva nu sta intre noi. Aceasta apropiere maxima nu a fost niciodata posibila intre mine si alte modele. Fiindca tu esti unica. ( E adevarat, mai ai cateodata si o bareta detasabila, dar oricine are nevoie si de putina libertate din cand in cand, nu ? ) Iar cea de-a doua parte, care iti subliniaza sarmul, a fost, desigur, rezultatul firesc.
Acum cativa ani ai reaparut din nou in viata mea. Fie ca purtai stigmatul unui mare brand si straluceai cu mandrie intr-o vitrina, fie ca te-am gasit, pierduta, trista si uitata pe nedrept intr-un magazin de lucruri abandonate sau la un targ pentru nostalgici (si atunci, cu si mai multa bucurie te-am luat cu mine, caci stiam ca suferi), reintalnirea cu tine mi-a adus ceea ce imi lipsea.
Eu te iubesc neconditionat. Pielea ta, naturala sau nu, dura sau moale, impodobita cu paiete, pietre, gofrata in pliuri sau matlasata, satinata sau mai aspra, mata sau lucioasa, purtand urma unor solzi reali ori imprimati sau mai fina ca a unei caprioare, m-a cucerit intotdeauna la prima atingere. Paleta de culori in care mi-ai aparut a adus mereu ceva nou in relatia noastra, o noua culoare pentru o noua stare pe care mi-ai ghicit-o mereu. Te-am luat cu mine peste tot, si mi-ai fost aproape in atatea momente - banale, dar si clipe care m-au marcat. Te-am strans in maini, cand nu stiam ce sa mai fac. Ai poposit si in mainile lui pentru scurt timp. Te-am intalnit si sub chipuri atat de dragalase, incat adeseori m-am gandit ca iti mai trebuie doar un timbru pentru a fi desavarsita, Gentuta Plic.
Iti multumesc ca te-ai intors la mine. Stiu ca suna ca un mare cliseu, dar promit ca nu te voi mai parasi niciodata. Sub o forma sau alta, te voi pastra mereu langa mine si sentimentele mele pentru tine nu vor pali. Ti-o voi demonstra zi de zi, my dear clutch !
Cu dragoste,
Hera Baroque
P.S. Astept raspunsul tau! :)(Trimiteti-mi si voi poze cu gentutele voastre plic preferate ! Le voi posta aici si cred ca merita sa fie admirate, nu? Daca vreti sa apareti si voi in poza, cu atat mai bine!)
Postări
