Cand spun Audrey Kitching, care sunt primele lucruri care imi vin in minte ? Culoarea roz intens si animal print-ul, pe un fundal de multe, multe accesorii de toate culorile. Supranumita "EMO Queen", Audrey Lynn Kitching este manechinul cu plete fuchsia in varsta de 25 de ani, celebra pentru stilul sau....cum as putea sa il numesc ? O scurta pauza ar fi necesara pentru a procesa toate ipostazele in care am vazut-o pana acum. Hai sa ne oprim la un fenomen in moda: pop meets goth, with a touch of fetish, military and consumerist chic ? Si veti vedea exact la ce ma refer cand spun consumerist chic (hint: Ronald McDonald).
Stilul proaspat si unic al lui Audrey a ajutat-o sa se evidentieze din grupul de modele de la Suicide Girls, o comunitate alternativa de modele/dansatoare care nu se inscriu in tiparele de frumusete clasica. LA Times a caracterizat Suicide Girls ca fiind un fenomen national de "arta vulgara", dar e greu sa trasam o linie intre frumos si vulgar, in ciuda piercing-urilor si tatuajelor care le impodobesc corpurile si a atitudinii "You can kiss my..." afisate cu nonsalanta. Aproape orice poate fi frumos,si mai ales expresiv, oricat de neconventional ar fi, si aceasta ne-o dovedeste din plin Audrey Kitching, "the Scene Queen" (Termenul "scene" se refera aici la comunitatile si subculturile alternative din afara: emo, punk, goth).
Alternative Barbie, una din ipostazele ei preferate
Twigg Violence si Zui Suicide, a.k.a Audrey Kitching si LaurenWatts, cele mai populare ex-Suicide Girls
Iata cateva imagini din primele sedinte foto care au facut-o cunoscuta pe Audrey, alaturi de colega sa de atunci:
Dupa ce a lasat-o in urma pe prietena sa zbuciumata Zui Suicide, cu care incepuse o serie de home made videos intitulata The TrashyLife, Audrey, care purta pe atunci numele de Twigg Violence, a reusit datorita impactului sau fantastic asupra publicului, sa se lanseze intr-o cariera solo de fotomodel, separandu-se de cei care au lansat-o. Dupa nesfarsite sedinte foto pentru o sumedenie de reviste din ce in ce mai cunoscute, si avand sustinerea sutelor de mii de fani de pe Myspace, Audrey ajunge o adevarata fashion icon pentru adolescentii plictisiti de moda mainstream, nu numai din America, ci din intreaga lume.
Stilul anilor 80, tutu-uri, lenjerie la vedere, culori tari si foarte tari, accesorii supradimensionate de la briose cuminti si pandantive Hello Kitty pana la cranii - accesorii dintre care tiara a devenit un veritabil trademark personal - alaturi de afisarea unor elemente puternic constrastante precum cerceii cu logo Chanel purtati cu tricouri sfasiate proprii stilului metal rock, paiete, animal print, hanorace cateodata, dantela, piele si tocuri ametitoare - toate simultan si insotite de un machiaj foarte viu. (Dar viu e putin spus, caci adesea este in culori stridente,insotit de gene false imense, sprancene desenate cu eye liner-ul, alunite false si sange la fel.) Ipostazele neobisnuite in care apare, precum si culorile ireale care o invesmanteaza si o inconjoara ii creaza un aer de artificialitate care ne poarta cu gandul spre hiperrealism.
Consumerist chic ? Ridiculous fun ? Critique of consumerist society ?
Audrey a fost aleasa sa devina imaginea companiei Skelanimals,un brand cunoscut de plushie-uri morbide, precum si a firmei Jessica Louise, care produce haine cu personalitate pentru generatia alternative/emo. De asemenea, ea a aparut si in videoclipul "Glow" al formatiei recent relansate si binecunoscute Smashing Pumpkins, ceea ce i-a sporit si mai mult popularitatea.
Nu pot insa sa ma abtin sa nu ma gandesc insa la faptul ca "the Scene Queen" afiseaza o decandenta voita si asumata (ca si in cazul lui Lady Gaga) pe care o exploateaza pentru efectul ei puternic, acceptand cu toate acestea si ridicolul inerent in care plonjeaza cateodata, precum si suita de comentarii nefavorabile. Cu toate acestea, pe langa sutele de fani care ii copiaza stilul pana in cele mai mici detalii, ea a fost aleasa drept sursa de inspiratie si pentru cantareata britanica Lilly Allen, intr-un pictorial pentru revista newyorkeza Paper.
Audrey si micii ei prieteni decedati de la Skelanimals
Lilly Allen pe coperta Paper Magazine
Audrey K a la Amy W
Victorian, military, fetish
Disco Minnie Mouse Audrey
Arty and street-like as well
Kitch or art ? Don't know, but I would have a cupcake!
Trebuie sa recunosc insa ca in ultimul timp imaginea sa s-a slefuit considerabil printr-o rafinare a stilului sau neconventional. Aceasta s-a produs datorita contactului cu stilisti si fotografi high level, desi aspectele caracteristice ale aparitiilor sale extravagante sunt inca acolo, si probabil nu vor disparea prea curand. Cel putin nu deocamdata. Verdictul meu: extrem, dar binevenit. Moda are nevoie de personaje provocatoare si avangardiste, de o explozie de creativitate orientata in orice directie, pentru a mai inviora peisajul anost cu care suntem obisnuiti. Motto-ul ei (inspirat usor dintr-un dicton memorabil al lui Lady Gaga) se refera la schimbarea standardelor de frumusete "paieta cu paieta". Ce credeti, va reusi ? Are sustinerea mea. Go, miss Kitching!
Shopaholics Anonymous or Consumerist Wisdom (almost)
I like my money where I can see them : hanging in my closet.
Shopping is a woman thing. It's a contact sport like football. Women enjoy the scrimmage, the noisy crowds, the danger of being trampled to death, and the ecstasy of the purchase.
Buying something on sale is a very special feeling. In fact, the less I pay for something, the more it is worth to me. I have a dress that I paid so little for that I am afraid to wear it. I could spill something on it, and then how would I replace it for that amount of money? The quickest way to know a woman is to go shopping with her. On the one hand, shopping is dependable: You can do it alone, if you lose your heart to something that is wrong for you, you can return it; it's instant gratification and yet something you buy may well last for years. Anyone who lives within their means suffers from a lack of imagination. ~Oscar Wilde